In urma unei noi analize a rocilor colectate de pe suprafata Lunii de catre Apollo 15, cercetatorii de la Brown University, au identificat prezenta apei in interiorul acestora.

Este vorba insa de o cantitate minuscula de apa, care nu ar putea asigura nici macar supravietuirea unui cactus lunar, dar descoperirea ii face pe cercetatori sa spere ca apa se va regasi si in alte zone ale Lunii si probabil, sub foma de gheata, in craterele care se afla la poli.

Eforturile astronomilor si cercetatorilor sunt rasplatite dupa 40 de ani de studii intense ale materiei de la suprafata Lunii, care au esuat in incercarea de a identifica in compozitia acestora asa-numitul lichid al vietii. De aici concluzia initiala a cercetatorilor ca este foarte posibil ca toate rocile de la suprafata sa fie uscate.
“Multi colegi ne-au spus ca este o pierdere de vreme”, a declarat Alberto Saal de la Brown University, referitor la modul in care a fost primita propunerea sa de a mai analiza inca o data materia lunara.

Una dintre cele mai populare teorii referitoare la modul in care Luna s-a format, si care ar putea sa explice, in acelasi timp, si prezenta apei in compozitia corpului ceresc, este cea in care, in urma impactului foarte violent cu un asteroid gigantic, Luna s-a desprins din corpul Pamantului, devenind ulterior un satelit al acestuia.


Pe 20 iulie 2009 se implinesc 40 de ani de la aselenizare, 40 de ani de cand omul a pus piciorul pe Luna.